Îndemnul Arhiepiscopului Calinic al Argeşului şi Muscelului la sfinţirea Bisericii "Izvorul
Tămăduirii" din Expo-Parc: "AVEŢI GRIJĂ DE INIMA VOASTRĂ!"
Tămăduirii" din Expo-Parc: "AVEŢI GRIJĂ DE INIMA VOASTRĂ!"
Vreme de 13 ani, părintele Nicolae Grecu a slujit la biserica din comuna Teiu-Deal şi deşi i-a fost atât de dragă păstorirea enoriaşilor de acolo, nicio clipă nu a încetat să spere că într-o bună zi, va ajunge să construiască un sfânt locaş de cult în Piteşti, oraşul natal şi drag inimii lui.
Cu mulţi ani în urmă, împreună cu cumnatul său, Nicolae Odă care era preot la Davideşti, a făcut legământul să postească şi să se roage neîncetat pentru ca dorinţa lor să se împlinească: zidirea unei biserici la Piteşti! Au stăruit în rugăciune şi Dumnezeu s-a indurate de robii săi. Le-a ascultat rugăciunea şi în chip minunat, la sfârşitul anului 2008, cei doi reuşeau, prin bunăvoinţa preşedintelui Consiliului Judeţean, Constantin Nicolescu, să intre în posesia unui teren în Expo-Parc, zona din spatele Spitalului N. Bălcescu.
Duminică 11 octombrie 2009 este o zi pe care cei doi preoţi nu o vor uita niciodată: ca o încununare a atâtor eforturi, micuţa biserică de lemn care a fost deja construită, a fost sfinţită, la eveniment fiind prezente în jur de 500 de suflete!
O minune a Maicii Domnului!
Drumul celor doi preoţi nu a fost deloc uşor. Ba dimpotrivă. Au găsit însă înţelegere la cei de care depindeau mersul lucrărilor, una dintre aceste personae fiind chiar primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc.
Cei doi slujitori ai lui Dumnezeu au rememorat chiar înaintea slujbei de sfinţire, câteva dintre cele mai importante momente ale „traseului” bisericii, de la stadiul de desen pe hârtie până la cel de fundaţie.
Spre exemplu, hramul locaşului, "Izvorul Tămăduirii" a fost ales după ce au început săpăturile şi spre uimirea muncitorilor, a preoţilor şi a credincioşilor din zonă, din pământ au ţâşnit şapte izvoare!
Drept dovadă că Dumnezeu a binecuvântat lucrarea celor doi preoţi, e faptul că într-una din zile, pentru preoţi sosise data scadentă pentru achitarea unei anumite lucrări.
Datoria era datorie şi nici nu se punea problema unei amânări sau eşalonări! Buzunarele preoţilor erau goale, de la cei la care apelaseră pentru un împrumut nu primiseră niciun răspuns şi în disperare de cauză, cei doi au îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului şi s-au rugat cu lacrimi în ochi să-i ajute. Peste un ceas, un preot de la ţară a apărut în faţa lor şi le-a mărturisit că a reuşit să strângă de la enoriaşi o sumă de bani pentru a-i ajuta. Era exact suma de care aveau nevoie pentru achitarea lucrării!
"Operaţi-vă" inima!
În câteva luni preoţii au ridicat o bisericuţă din lemn şi aceasta a fost sfinţită duminică de Înalt Prea Sfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, cel care apreciază strădania celor doi preoţi care au reuşit pe deasupra să toarne şi fundaţia viitoarei biserici din piatră care se va înălţa alături.
Slujba a fost săvârşită în aer liber şi în ciuda frigului, câteva sute de oameni au stat neclintiţi pentru a asculta şi a se ruga.
După cuvântul părintelui paroh, urmat de cel al părintelui protopop, Iuliu Chiriţă, a sosit momentul mult aşteptat al predicii Înalt Prea Sfinţitului Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului.
Ca de fiecare dată, vorbele ierarhului, inspirate de Duhul Sfânt au mers la inima credincioşilor, şi în mod deosebit, de data aceasta, subiectul cuvântului de învăţătură rostit de ierarh a fost chiar…inima!
Chiar pe aceasta şia deschis-o arhiepiscopul nostru şi a făcut o mărturisire neaşteptată: "Câteodată inima noastră are bătăi accelerate, alteori are bătăi mai slăbuţe. Eu de o bucată de vreme o ascult mai atent noaptea, pentru că mi-e frică de moarte! Ei, acum! Veţi zice, păi treabă-i asta părinte, să te temi de moarte? Ei, nu că mă tem de moarte dar mă gândesc la inima aceasta extraordinară şi aud bătăile ei permanent. Noaptea. Ziua nu se aude, decât dacă ne luăm tensiunea! Dar în liniştea nopţii se aude tainic cum bate..." Făcând referire la „motorul” din pieptul nostru, Înalt Prea Sfinţitul Calinic a făcut o trecere subtilă de la abordarea medicală a inimii, la cea spirituală, duhovnicească: "Rolul inimii este esenţial, fără inimă nu am putea trăi! Inima vine din cuvântul latin "anima" care înseamnă suflet. Şi iată că sediul, reşedinţa sufletului este inima! De aceea se vorbeşte foarte frumos despre oamenii cu inima bună. În general mamele sunt cu o inimă de o mie de ori mai bună decât a noastră, a bărbaţilor. Ele au chemare specială, au un resort extraordinar, un dar deosebit. Este vorba despre dragostea jertfelnică, dramatică de care ele sunt în stare. Înainte de a ajunge la medic să ne opereze inima, trebuie să o operăm noi, să alungăm tot răul din ea!"
Faceţi mişcare!
Înalt Prea Sfinţitul Părinte a dovedit însă, că dincolo de erudiţia şi cultura vastă pe care le posedă, nu este departe de realităţile crunte uneori cu care se confruntă oamenii de rând, mai cu seamă cei care-l ascultă.
A căuta pacea inimii e un lucru frumos numai că, aşa cum a subliniat arhiepiscopul nostru: "Inima este casa sufletului şi ea trebuie să ne fie bună. E foarte greu, însă, să ai inima bună când vezi că în pivniţă nu ai ce trebuie! E greu să ai inima bună când deschizi frigiderul şi e gol, cam bate vântul pe-acolo. E foarte greu să ai pacea în inimă când nu ai cald în casă şi nu ai cu ce să te încălzeşti."
Ierarhul a îndemnat însă mulţimea care-l asculta, să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea depăşi toate grijile zilei şi greutăţile vieţii, tocmai pentru a ne regăsi pacea lăuntrică: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu!
Să scoatem afară gândurile, răutăţile, supărările. Biata inimă greu mai rezistă! Să alungăm stresul din inimă! Stresul ni-l facem singuri, facem drumuri care nu trebuie, citim ce nu trebuie, ne uită la ce nu trebuie! Ascultăm ce nu trebuie. Să mai lăsăm televizorul! Să nu ne mai uităm deloc!
Să nu mai citim ziare! Să nu ne mai otrăvim sufletul, să nu ne mai necăjim când auzim că se scumpeşte pâinea şi oricum e prost făcută. Să nu ne mai otrăvim singuri inima pentru că oricum e apa otrăvită, infestată! Să lumă apă de la izvor sau să facem grabnic fântână! Pământul e otrăvit, din cauza ploilor acide! Să renunţăm, la telefonul mobil care e o nenorocire. Îl ţinem la ureche şi vorbim până se încălzeşte şi ne înmoaie creierul! Am văzut până şi copii de grădiniţă cu telefon mobil! Renunţaţi la el, aruncaţi-l de grabă, colo, în lacul din Expo-Parc şi să vedeţi ce liniştiţi veţi fi fără el! Ierarhul a dat şi alte sfaturi folositoare: "Dacă vreţi să aveţi inimă sănătoasă, faceţi mişcare! Urcaţi la munte, faceţi drumeţii, mergeţi pe jos! Eu am mers odată 25 de Km pe jos şi n-am murit. Nu mai consumaţi sare! Gospodinele să arunce sarea din bucătărie pentru că şi sarea este o nenorocire pentru organism, de-asta ne îmbolnăvim de picioare şi în acest fel nu suntem bolnavi numai cu capul ci şi cu picioarele! Şi cu inima. Dar pe aceasta o putem proteja, o putem curăţi. Dacă avem cămara inimii noastre curăţită, atunci îl putem primi pe Dumnezeu! Şi cât ar fi ea de mică, inima noastră, Dumnezeu poate veni în ea..."
Înaltul ierarh asaltat de mulţime
La slujbă a ţinut să fie prezent şi primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc, cel care a avut o contribuţie decisivă pentru ca visul celor doi preoţi să devină realitate. Acest lucru l-a subliniat şi Înalt Prea Sfinţitul Calinic: "Să ştiţi că primarul Tudor Pendiuc este un fel de moaşă a piteştenilor! Am fost de două ori în birou la dânsul şi n-am putut sta mai mult de două-trei minute, am ieşti repede când am văzut avalanşa de probleme, munca enormă pe care o are de dus. Păi dacă unuia nu-i curge apa la robinet, primarul e de vină! Dacă i s-a stricat cuiva instalaţia, primarul e vinovat! Dacă a apărut o gaură-n tavan, tot primaru-i de vină, dacă fac copii gălăgie la bloc, tot Pendiuc e vinovat!"
După ce şi-a încheiat predica, Înalt PreaSfinţitul Calinic a fost surprins de faptul că nu mai poate părăsi perimetrul bisericii! Mulţimea credincioşilor l-a asaltat, fiecare dorind să-şi spună păsul inimii, să-i ceară un sfat sau binecuvântarea, ori doar să se atingă de veşmintele sale!
Deşi a fost nevoit să mai zăbovească preţ de un ceas până să ajungă la maşină, pe înaltul ierarh l-a bucurat dragostea cu care este înconjurat şi fiecăruia i-a acordat atenţie preţ de câteva clipe, ba mai mult, şi-a aşezat mâinile peste creştetul copiilor bolnavi care i-au fost aduşi înainte, i-a binecuvântat şi a rostit câte-o scurtă rugăciune.
Privită de la distanţă, această imagine ducea pe oricine cu gândul la Mântuitorul Iisus Hristos pe care-l întâmpinau mulţimile, cerându-i ajutorul.
Ca un semn al binecuvântării de Sus, deşi dimineaţa cerul a fost întunecat şi oricine ar fi spus că va ploua toată ziua, în chip minunat, în timp ce Înalt Prea Sfinţitul Calinic îşi croia drum prin mulţime, soarele a ieşit dintre nori şi a strălucit puternic.
Credincioşii au plecat spre casele lor cu inimile luminate de Duhul cel Sfânt care s-a pogorât asupra lor şi asupra bisericii "Izvorul Tămăduirii".
Eduard TOMAZIU